Fecioara în alb - XVIII

XVIII

Toată noaptea argintată
Pribegind pe drum m-am dus;
Mă privea adînc mirată
Mîngîioasă stea de sus.

Mîngîioasă stea din zare
Tremurînd încet visa;
Din petale-albastră floare
Triste lacrimi revărsa.

Triste lacrimi curg în noapte
Din frumoşii ochi cerniți.
Eu mă duc. Duioase şoapte
Trec prin teii înfloriți.