duminică, 26 februarie 2012

Fecioara în alb - XVII


XVII
Sună pe dealuri doina bătrînă
Noaptea se-ntinde-n singurătate
Peste adîncuri veşnic stăpînă
Palide vise cresc pe-noptate,

Vîntul prin frunze palide trece,
Roua se lasă limpede, rară
Peste-nvechita marmură rece.
Curg lacrimi calde în noapte clară.

Searbede raze curg adormite,
Luna zîmbe
şte, blondă şi dragă
Culmilor albe şi fericite.
Numai durerea-mi plînge pribeagă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu