duminică, 26 februarie 2012

Fecioara în alb - XV


XV
Tu eşti o roză parfumată
Din valea Sirazului cald,
Iar ochii tăi ascund, curată,
Lucirea mărei de smarald.

În părul tău ca diamantul

De flăcări negre-ntunecat,
Și-a revărsat întreg Levantul
Misterul antic şi ciudat.

Și cînd în seri de primăvară
Treci singuratecă încet,
Pari o visare albă, clară,
Elegiacă de poet.

Eu sunt un imn duios ce plînge
Pe triste note de viori,
Pe cînd în zări, pribeag, se stinge
Amurgul rece de fiori.

Și în grădina ce visează
Sub adierile de vînt
E numai un parfum de rază
Și viersul lin al unui cînt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu