Cînd vioarele tăcură - V

V

Vai, chinul nopţilor de vară
Şi groaza razelor de lună!
Misterul lor e o povară
Şi pacea lor e o minciună.

Încet un înger pal revarsă
Din fina mînă-nvineţită
Visări ce cad pe fruntea arsă.
De taine grele şi trudită.

Iubiţii dorm. Deasupra pare
Că trece dragostea pierdută;
Un glas de clopot e-o chemare
În noaptea clară şi tăcută.

Le-ngălbeneşte faţa luna
Cu dureroasa-i poezie,
Ei dorm mai strînşi ca totdeauna
Şi plîng în somn fără să ştie.