sâmbătă, 25 februarie 2012

Cînd vioarele tăcură - X


X
Cum, palidă, cîntase eternei cantilene
De dragoste apusa, senina notă gravă
A mortei închinate în purpură şi slavă,
Mîini triste revărsară arfumuri tyriene
Vrăjind în întuneric ciudata voluptate
Ce umple seara caldă de imnuri blestemate.

Zadarnice fanfare cu note triumfale
Sunau betiea lutei din turnuri majestuase
Lărgind viteze gesturi spre flamuri luminoase;
Un imn pătă albastrul şi pacea de pe vale:
Plîngeau aşa de dulce viorile-ostenite
Pe coarde tremurate durerile rănite.

“Săruturi exilate în ţările de vise
Şi nopţi provocatoare ca mantii desfăcute
Pe sînuri de princese abia întrevăzute,
O, glorii dăruite de florile deschise!
Vom merge-n pribegie pe-aducerile-aminte
Şi buzele curate vor fi de-orice cuvinte.

Ca blonzii crini de noapte, în magica lumină
Rotunde braţe albe întind-vom spre stele
Din viaţa-negurată de vise-adînci şi grele,
Romanţă fără gesturi cîntată-n umbra lină.
Pe note în surdină, pe coarde ostenite
Muri-vor tremurate durerile rănite”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu