Fecioara în alb - VIII

VIII

Stingheră tinereță străină de plăcere!
Ea n-are roze-n plete, nici rîsuri fericite
Şi amforele-s goale de vinuri strălucite
Iar faţa ei e faţa de sbucium şi durere.

În noapte-ntunecată se-nvăluie-n tăcere
Cu straniu val chimeric pe doruri chinuite;
Pe note lungi şi triste cu glasuri aiurite
Porneşte singuratec un tragic Miserere.

Eu nu am cîntul vesel din tîmple larg deschise,
Nici fruntea-ncununată de verzi cununi de palmi
Căci viersul meu e viersul pierdut al unor psalmi
Cîntat sub grea povara din lumile de vise.

Ci trec ca umbra-n giulgiu în nopţi rătăcite
‘Nălţînd privirea stinsă spre ceruri sbuciumate;
Sub paşii mei petale de flori îndurerate
Se sting în invocarea de imnuri de iubire