VIII
Stingheră tinereță străină de plăcere!Ea n-are roze-n plete, nici rîsuri fericite
Şi amforele-s goale de vinuri strălucite
Iar faţa ei e faţa de sbucium şi durere.
În noapte-ntunecată se-nvăluie-n tăcere
Cu straniu val chimeric pe doruri chinuite;
Pe note lungi şi triste cu glasuri aiurite
Porneşte singuratec un tragic Miserere.
Eu nu am cîntul vesel din tîmple larg deschise,
Nici fruntea-ncununată de verzi cununi de palmi
Căci viersul meu e viersul pierdut al unor psalmi
Cîntat sub grea povara din lumile de vise.
Ci trec ca umbra-n giulgiu în nopţi rătăcite
‘Nălţînd privirea stinsă spre ceruri sbuciumate;
Sub paşii mei petale de flori îndurerate
Se sting în invocarea de imnuri de iubire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu