sâmbătă, 25 februarie 2012

Cînd vioarele tăcură - XI


XI
Un vis de-amurg de vară în cadrul lui de aur
Palpită: fantezie aşa arzătoare
Că pune pe-a mea frunte cununa cea de laur
Pe cînd în suflet tragic speranţa tristă moare.

Şi braţele-obosite de rugile-asfinţite
În umbra care cade topită în azur
Din nou în invocare se-nalţă-nvineţite
Iar ochii trişti şi umezi se uită împrejur.

Ci norul fin se şterge în pete car curg
Pe stinsa frumuseţe a zilei care moare
Iar umbra de fecioară se pierde în amurg
Şi nici un ton de flaut nu plînge-n depărtare.

Nimic. Doar un parfum subtil de iacint
Îşi lasă aripi albe pe pala suferinţă
Şi-n seara întristată un crin plăpînd de-argint
Profilul şi-l arată. O, dulcea mea dorinţă!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu