duminică, 26 februarie 2012

Fecioara în alb - XIV


XIV
Ca să-ți vrăjesc singurătatea
Venii cu cînturi cari-ncet
Suspină limpezi pe ghitare
Ah, ese luna din boschet!

Şi ca să dau avînt visărei,
Din flaut note argintii
Se-nalţă-n seara parfumată
Strălucitoare şi sglobii.

Iar ca să dau serbărei mîndre
Din vremi păgîne, dulci fiori,
Pusei pe frunte mea senină
Cununi de crini mirositori.

Peste balconul de ghirlande
Te-apleci şi stai pierdută-n vis
Ca o coloană de lumină
Într-un amurg de paradis.

Dar de-ai lăsa să-ţi cadă roza
Ce sîngerată-ţi stă în mîni
Şi-ai tremura din înălţime
Privirea ochilor stăpîni.

Pe încordate struni de harpe
Ce plîng de dor abia-nflorit,
S-ar vesteji sărmana floare
C-un vaet trist şi prelungit.

Şi-n noaptea caldă, visătoare,
Înfiorat nebunul cînt,
S-ar pierde-n umbra viorie
Pe aripi sprintene de vînt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu