duminică, 26 februarie 2012

Fecioara în alb - XIII


XIII
Coboară seara blîndă umbrind albastra cale
Şi pacea lin se lasă-n gîndurile tale;
Pe faţa ta tristeţea de-aducere aminte
A pus melancolia profilurilor sfinte
Cînd singur vasul tainic, în preajmă sta veghind.
Ah, cîte visuri blonde vazut-am eu murind!

Ci arsă c-a mea frunte de aprigă dorinţă
Şi buzele-s setoase de dulcea suferinţa
A caldelor săruturi vibrînd de voluptatea
Ce plînge-n noaptea sfăntă, vrăjind singurătatea
Ah, cîte visuri blonde văzut-am eu murind!

Eternul dor ce puse în nopţi de duioşie
Pe fruntea mea cernită cununi de poezie
Spre tine ca o rază mă-mbie şi mă cheamă,
Dar lacrimile triste mă turbură de teamă
Să nu văd visul gingaş în negură pierind.
Ah, cîte visuri blonde văzut-am eu murind!

Şi-acum cînd întrupată frumoasă înainte
Te am, ce văl de ceaţă coboară pe-a mea minte
Si-ntunecă privirea de tremur sa nu piară
Vedenia-ţi ca faţa nălucilor de seară
În dulce-amurg de vară fantastice plutind?
Ah, cîte visuri blonde văzut-am eu murind!

Sub farmecul din juru-mi din drapta mi-aş întinde
Şi mijlocul subţire în braţe l-aş cuprinde,
Ah, mijlocul ce pare o ramură-nflorită
De albe roze pale în noaptea-nvăluită
În mantia albastră de stele strălucind!
Dar cîte visuri blonde văzut-am eu murind!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu