Cînd vioarele tăcură - XII

XII

Parfumuri din flori pălite şi uitate,
Poemă tăinuita-ntr-o petală,
Te stingi în dureroasa-ţi voluptate
În seara singuratecă şi pală,
Parfum din flori pălite şi uitate,

Visare-a unei roze gînditoare
Te stingi - un cîntec leneş care piere -
Ci-nvie din uşoara-i tremurare
În sufletu-mi o stranie durere,
Visare-a unei roze gînditoare.

De vechile parfumuri rătăcite
În mine se topiră desmierdări
Şi doruri vechi rămase adormite
Din seri de voluptoase-ndurerări,
De vechile parfumuri rătăcite.

Vor cari-au tăcut pe neaşteptate
Îşi plîng cîntarea lor neisprăvită,
Grăbiţi-vă! Din florile uitate
Curînd s-a stinge vraja tăinuită,
Viori car-aţi tăcut pe neaşteptate!