sâmbătă, 25 februarie 2012

Cînd vioarele tăcură - VII


VII
În calda voluptate din serile-argintate
Fecioarele trecură cu mijloace de trestii
Plecate-n tremurare, iar farmecul poveştii
Cîntă în note clare pe culmile senine.

Rîdeau privind-nainte albastra depărtare
Cum tremura în raza de purpura-nfocată
Căzuta-ncet din bolta înaltă şi sculptată
În cerul singuratec dormind pe larga zare.

Şi vorba lor ritmată pe forma făurită
De rugile din temple urca în vîntul serei
Cum urca liniştită în calda noapte-a verei
Spre stele de aur dorinţa fericită.

Ca stoluri rătăcite pe frunză se lăsară
Suspine prelungite în blînde note stinse:
În umbra-nfiorată cu aripele-ntinse
Plîngeau romanţe triste pe coarde de ghitară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu