sâmbătă, 25 februarie 2012

Cînd vioarele tăcură - IX


IX
Ah, palidele umbre pe albele perdele:
Icoane de madone uitate-n mănăstiri,
Parfumuri adormite în file de psaltiri,
Ce trist le port în suflet în nop
ți adînci şi grele!

Acorduri murmurate de negre pianine
Atinse-ncet şi dulce de mîini ce-au tresărit,
Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit,
Sunt lacrimi neştiute-n tainice suspine.

O mînă diafană ce lunecă pe clape
Trezind din somn de veacuri dulci visuri de mormînt
E tot minunea veche mai sus de orice cînt,
Iar ochii par o mare de-adînci şi triste ape.

Și lampa ce veghează! Albastra ei lumină
Căzînd pe frunți plecate sub caldul vis tăcut
Vesteşte vechea pace senină din trecut
Ca ruga ce se-nalță în seri de lună plină.

Afară e-ntuneric. Încet mărunta bură
Din cerul greu ca plumbul se cerne amorțiu
Iar noaptea e ca moartea pe sufletul pustiu
Și eu mă duc  ’nainte pierdut în ceața sură

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu