duminică, 26 februarie 2012

Fecioara în alb - II


II
Ochii mari şi melancolici
Trişti de visele duioase
M-au privit odată dornici
Pe sub gene mătăsoase.

Şi în calda tremurare
Din adînca lor ispită,
Ei păreau o rugă care
Se înalţa tăinuită.

Fata pală ca petala
Rozelor de primăvara
Se-nclina cu ideala
Rafaelica fecioară.

De-al său zîmbet, ca şi blîndul
Suflet îmbătat de rouă,
Înflorea extatic gîndul
Fermecat de viaţa nouă.

Iar cu sbor de aripi fine
Cobora pe raze clare
Din înalturi clare
Lin, albastra-nseninare.

Şi dorinţa chinuită,
Groaza mea de alta dată
Fu o umbră rătăcită
Peste-o seara parfumată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu