Fecioara în alb - III

III

Boticelli întristatul.
Mult vestitul florentin,
Suflet dulce ca-nstelatul
Cer de-al nopţei farmec plin.

Urmărit de viziunea
Sfînt-a lumilor de sus
Maiestrit-a fin minunea
Idealului apus.

Şi fecioarele lui pale,
Visătoare frumuseţi,
Pe noianuri de petale
Plîng de dorul altor vieţi.

Întristate, graţioase
Se înclina ca un crin,
Ce-o fi plîns în nopţi duioase
Mult vestitul florentin!

Sfînta botticelliană
E-adorata şi-al meu vis
Ca o fragedă liană
Într-o rugă s-a deschis.
Plin de graţia tristeţei

Feciorelnice mă-nchin
Albei flori a tinereţei
Ca vestitul florentin.

Numai gînduri vechi, ciudate,
Negre flăcări care ard.
Aprind grelele păcate
Cu parfum păgîn de nard.