III
Boticelli întristatul.
Mult vestitul florentin,
Suflet dulce ca-nstelatul
Cer de-al nopţei farmec plin.
Urmărit de viziunea
Sfînt-a lumilor de sus
Maiestrit-a fin minunea
Idealului apus.
Şi fecioarele lui pale,
Visătoare frumuseţi,
Pe noianuri de petale
Plîng de dorul altor vieţi.
Întristate, graţioase
Se înclina ca un crin,
Ce-o fi plîns în nopţi duioase
Mult vestitul florentin!
Sfînta botticelliană
E-adorata şi-al meu vis
Ca o fragedă liană
Într-o rugă s-a deschis.
Plin de graţia tristeţei
Feciorelnice mă-nchin
Albei flori a tinereţei
Ca vestitul florentin.
Numai gînduri vechi, ciudate,
Negre flăcări care ard.
Aprind grelele păcate
Cu parfum păgîn de nard.
Mult vestitul florentin,
Suflet dulce ca-nstelatul
Cer de-al nopţei farmec plin.
Urmărit de viziunea
Sfînt-a lumilor de sus
Maiestrit-a fin minunea
Idealului apus.
Şi fecioarele lui pale,
Visătoare frumuseţi,
Pe noianuri de petale
Plîng de dorul altor vieţi.
Întristate, graţioase
Se înclina ca un crin,
Ce-o fi plîns în nopţi duioase
Mult vestitul florentin!
Sfînta botticelliană
E-adorata şi-al meu vis
Ca o fragedă liană
Într-o rugă s-a deschis.
Plin de graţia tristeţei
Feciorelnice mă-nchin
Albei flori a tinereţei
Ca vestitul florentin.
Numai gînduri vechi, ciudate,
Negre flăcări care ard.
Aprind grelele păcate
Cu parfum păgîn de nard.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu