VI
Tu eşti o albă rugăciune
‘nălţată-n templul sfînt al vieţei
Asemeni rozelor plăpînde
Ce-n ceasul clar al dimineţei
Zîmbesc de rouă tremurînde.
Tu eşti o blîndă rugăciune
Asemeni binecuvîntărei
Ce din ‘nălţimea azurie
Coboară-n faptul înserarei
Pe-un val de lină armonie.
Tu eşti o sfîntă rugăciune
Ca o privire de madona
Iar vorba ta înaripată
E un parfum de anemona
La o icoană întristată.
Tu eşti o sfîntă rugăciune
Căzînd pe frunţi în umilinţă,
O, de-aş putea cunoaşte-odată,
Misterul rugei fără pată!
Asemeni rozelor plăpînde
Ce-n ceasul clar al dimineţei
Zîmbesc de rouă tremurînde.
Tu eşti o blîndă rugăciune
Asemeni binecuvîntărei
Ce din ‘nălţimea azurie
Coboară-n faptul înserarei
Pe-un val de lină armonie.
Tu eşti o sfîntă rugăciune
Ca o privire de madona
Iar vorba ta înaripată
E un parfum de anemona
La o icoană întristată.
Tu eşti o sfîntă rugăciune
Căzînd pe frunţi în umilinţă,
O, de-aş putea cunoaşte-odată,
Misterul rugei fără pată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu