sâmbătă, 25 februarie 2012

Cînd vioarele tăcură - VI


VI
Întinde-mi, iubito, suava ta gură
Să-nec în săruturi supremul suspin
Cu farmecul straniu din dulcea-ţi făptură.
Cei care pleacă săruta-aşa trist!

Cu farmecul straniu al buzelor tale
Vărsat-ai în cupa iubirei venin;
Şi totuşi mi-e sete de buzele pale.
Cei cari pleacă săruta-aşa trist!

Şi totuşi mi-e sete de dulcea otravă
Din ochii-ţi ca marea-n amurgul senin
A zilelor clare din stinsa-ne slavă.
Cei-cari pleacă săruta-aşa trist!

Ca-n zilele moarte tu lasă-ţi alene
Pe pieptu-mi să cadă blînd fruntea-ţi de crin;
O lacrimă-ţi cade încet printre gene.
Cei cari pleacă săruta-aşa trist!

O lacrimă-ţi cade. Nu plînge, iubită.
Şi blîndă priveşte cum sta înainte
Iubirea pierdută sub flori adormită,
Cei cari pleacă săruta-aşa trist!

Iubirea cea moartă, o sentimentală
Romanţă uitată şi fără cuvinte
Se perde în noapte: poveste banală.
Cei cari pleacă săruta-aşa trist!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu